Holograf: O viaţă nu ne ajunge să îi iubim

Puţine trupe de la noi au darul să ţină mii de oameni adunaţi în faţa scenei pe o ploaie torenţială, cântând şi dansând ore în şir.

Povestea începe în studenţie, la festivaluri şi la Casa de Cultură a Studenţilor, unde Mihai Pocorschi, Eugen Sonia, Cristian Lesciuc şi Boris Petroff au pus temeliile Holograf. Asta se întâmpla în toamna lui 1978. Li s-au alăturat Edi Petroşel, Tino Furtună şi Cornel Stănescu, iar împreună au cucerit faima timpurilor studenţiei.

Pentru că au crezut în destinul lor şi în muzica produsă de profesionişti, Holograf s-au luptat să rămână împreună după ce au terminat facultatea şi au scos primul album în 1983. Au cântat la Cenaclul Flacăra, cu Gabriel Cotabiţă ca solist. Un turneu în URSS i-a despărţit de Cotabiţă, însă li l-a adus pe Dan Bittman, până atunci solist la Blitz, Domino şi Iris.

Între '87 şi '89, au scos trei albume ("Holograf 2", " Holograf 3" şi "Holograf 4"), au cântat peste tot în ţară, chiar şi în Bulgaria, Rusia, Polonia sau Coreea de Nord. Ajunseseră în vârf.

După decembrie '89, când muzica românească pierduse din strălucire în faţa artiştilor străini, interzişi atâta timp, Holograf au cântat timp de trei ani în Olanda, de unde s-au întors cu tehnici şi experienţe proaspete. Au revenit în ţară în 1994 şi s-au reapucat de treabă. Au lansat în 1995 "Stai în poala mea", în '96 "69% Unplugged", iar în 1998 a apărut "Supersonic", considerat o piatră de hotar în istoria trupei. "Holografica", apărut în 2000, a fost un record absolut de vânzări. Începând cu "Pur şi simplu", din 2003, Holograf au ales producţia independentă.